„UN STAT CARE NU POATE ASIGURA UN SISTEM DE SĂNĂTATE PERFORMANT PENTRU CETĂȚENII SĂI, ESTE UN STAT ÎN CARE AUTORITĂȚILE ACESTUIA NU MERITĂ RESPECT.”
Prosperitatea unei națiuni se măsoară înainte de toate prin starea de sănătate a populației. Sănătatea nu este doar un drept fundamental, ci și o componentă esențială a securității naționale, cu impact direct asupra stabilității sociale, economice și demografice.
În conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2017 privind asistența medicală comunitară, cu modificările ulterioare, programul politic al PRD propune o reconfigurare strategică a serviciilor de sănătate la nivel local, cu accent pe prevenție, echitate și integrare interinstituțională. Această armonizare presupune:
a) Extinderea rețelei de centre comunitare integrate în toate județele, cu prioritate în zonele rurale
și defavorizate, pentru a asigura accesul echitabil la servicii medicale, sociale și educaționale;
b) Alocarea de fonduri dedicate pentru dezvoltarea infrastructurii acestor centre, precum și pentru
formarea și salarizarea personalului medical și social implicat (medici de familie, asistenți comunitari, mediatori sanitari, psihologi, asistenți sociali);
c) Digitalizarea completă a serviciilor comunitare, prin crearea unor platforme interoperabile care
permit monitorizarea în timp real a indicatorilor de sănătate, urmărirea cazurilor vulnerabile și evaluarea eficienței intervențiilor;
d) Instituirea unor parteneriate funcționale între autoritățile publice locale, direcțiile de sănătate publică, unitățile medicale, ONG-uri și comunitate, pentru a asigura o abordare integrată și sustenabilă a sănătății publice;
e) Reducerea inegalităților teritoriale în accesul la servicii medicale, prin politici de mobilitate a
personalului medical, stimulente pentru activitatea în zone izolate și dezvoltarea rețelelor de telemedicină.
Această abordare transformă sănătatea comunitară dintr-un serviciu marginal într-un pilon central al politicii de sănătate publică, contribuind la prevenirea bolilor, reducerea presiunii asupra spitalelor și creșterea calității vieții în comunitățile locale.
16. 1. Criterii de evaluare a performanței sistemului de sănătate:
Deși România a făcut tranziția în 1997 de la modelul sovietic Semashko la un sistem de asigurări sociale inspirat din modelul Bismarck, sistemul sanitar rămâne în continuare puternic centralizat, cu monopol de stat și o serie de vulnerabilități structurale. Evaluarea performanței trebuie să pornească de la identificarea acestor puncte slabe și de la propunerea unor soluții legislative și administrative concrete, după cum urmează:
a) subfinanțarea cronică - România alocă circa 6% din PIB pentru sănătate, mult
sub media UE (10%) și SUA (20%). Această subfinanțare afectează grav capacitatea sistemului de a oferi servicii de calitate, de a atrage personal medical și de a investi în infrastructură.
b) infrastructura medicală neadaptată — Majoritatea spitalelor din România funcționează în clădiri învechite și fragmentate, , uneori la kilometri distanță unele de altele. Această organizare duce la costuri ridicate, timpi mari de transfer între secții și dificultăți în coordonarea actului medical. Modelul „totul sub același acoperiș” propus presupune integrarea tuturor specialităților într-un singur spital, ceea ce ar reduce costurile și ar crește eficiența.
c) inegalități de acces rural versus urban - Accesul la servicii medicale este profund inegal, în special în zonele rurale. Deficitul de personal poate fi compensat prin stimulente financiare și locuințe de serviciu.
d) accent pe tratament și nu pe prevenție - Sistemul medical românesc investește prea puțin în prevenție iar în viziunea PRD, campaniile de screening și vaccinare trebuie extinse, iar cetățenii care ignoră aceste programe ar putea fi responsabilizați prin politici publice.
e) campanii de vacinare - Campaniile de vaccinare trebuie să devină o componentă permanentă a politicilor de sănătate publică, nu doar reacții punctuale la crize epidemiologice. Este esențială creșterea acoperirii vaccinale prin informare, combaterea dezinformării și implicarea autorităților locale și a medicilor de familie.
f) formarea medicilor fără planificare strategică - Formarea profesională a medicilor trebuie corelată cu nevoile reale ale sistemului sanitar, printr-un mecanism național de planificare a specializărilor, care să prevină dezechilibrele și migrația profesională.
g) sistemul australian DRG (Diagnosis Related Group), neactualizat în România, reprezintă un punct cheie în reforma sanitară. În Australia acest cod DRG se actualizează o data la 3 luni.
h) lipsa unui sistem de finanțare bazat pe performanță clinică - Sistemul actual de finanțare a spitalelor nu valorizează calitatea actului medical, ci se bazează pe raportarea numerică a cazurilor tratate, fără a ține cont de complexitatea intervențiilor, rezultatele obținute sau impactul asupra sănătății pacientului. Această abordare penalizează spitalele care tratează cazuri grave și multidisciplinare, deoarece primesc alocări similare cu unități care gestionează patologii simple. Reforma sistemului sanitar trebuie să introducă un mecanism de finanțare diferențiat, care să recompenseze: rezultatele clinice măsurabile (rata de succes, complicații, recurențe), gradul de dificultate al cazurilor (prin DRG-uri ajustate și scoruri de complexitate), eficiența și calitatea îngrijirii (timp de recuperare, satisfacția pacientului, prevenirea reinternărilor).
i) manageri nu trebuie numiți politic - Funcțiile de conducere din spitalele publice trebuie ocupate prin concursuri transparente, cu evaluare anuală/audit pe baza unor indicatori obiectivi de performanță, realizată de auditori independenți.
j) lipsa dosarului electronic al pacientului (DES) - Dosarul electronic de sănătate trebuie să devină un instrument central în actul medical, prin integrarea tuturor furnizorilor de servicii și interoperabilitate cu CNAS, spitale și farmacii.
k) lipsa registrului digital de cancer - Registrul Național de Cancer, aflat în prezent într-o formă incomplet digitalizată sau inexistentă în multe județe, trebuie operaționalizat printr-un sistem informatic integrat care să permită raportarea automată a cazurilor, corelarea cu dosarul electronic al pacientului și monitorizarea eficientă a tratamentelor și a costurilor oncologice.
l) audit clinic intern și extern - Auditul clinic, atât intern cât și extern, trebuie să devină o practică standard în toate unitățile sanitare, ca instrument de evaluare a calității actului medical. Prin aplicarea ghidurilor și protocoalelor internaționale, auditul permite identificarea abaterilor de la bunele practici, creșterea transparenței și îmbunătățirea continuă a serviciilor oferite. Implementarea sa contribuie la profesionalizarea sistemului sanitar și la crearea unui cadru de responsabilitate reală în rândul personalului medical.
16.2. Reevaluarea sistemului DRG-urilor** **(Diagnosis-Related Groups):
Sistemul DRG, utilizat pentru finanțarea serviciilor medicale spitalicești, trebuie reevaluat și recalibrat pentru a reflecta costurile reale ale tratamentelor, complexitatea cazurilor și performanța clinică a unităților sanitare. În forma actuală, spitalele mari care tratează cazuri complexe sunt finanțate similar cu cele mici, ceea ce generează inechitate și demotivare instituțională.
Reforma DRG trebuie să urmărească:
a) creșterea controlului costurilor — prin evitarea internărilor nejustificate și reducerea cheltuielilor spitalelor;
b) protejarea calității îngrijirii medicale - prin eliminarea presiunii de externare prematură a pacienților cu afecțiuni grave, care devin adesea o povară financiară în sistemul actual de plată.
c) prevenirea abuzului de codificare - prin introducerea unor mecanisme de audit extern și verificări independente, care să descurajeze supraevaluarea artificială a cazurilor în scopul obținerii unor alocări financiare mai mari.
d) crearea unui cadru de comparabilitate între spitale - prin standardizarea indicatorilor de performanță și publicarea transparentă a datelor privind costurile și rezultatele clinice, pentru a permite evaluarea obiectivă a eficienței instituțiilor sanitare.
PRD susține o recalibrare a sistemului DRG în baza căruia se face plata serviciilor medicale către spitale de către CNAS iar mecanismul DRG trebuie să aibă ca și obiective:
a) ajustarea corectă a sumelor alocate — alocările financiare trebuie să fie realiste pentru a reflecta costurile reale ale tratamentului și complexitatea cazurilor;
b) creșterea transparenței — introducerea unor verificări independente pentru a preveni fraudele și raportarea falsă sau eronată a cazurilor;
c) finanțarea să combine DRG cu alte metode de finanțare — unele spitale ar putea fi finanțate și pe bază de performanță și rezultate, nu doar per caz tratat.
16.3. Finanțare, performanță și profesionalizare în sistemul sanitar
a) [Creșterea bugetului sistemului sanitar din Romania]{.underline}
România alocă în prezent aproximativ 6 % din PIB pentru sănătate, mult sub media europeană, de spre deosebire de Republica Federală Germania, unde se alocă 12% din PIB și departe de nivelul alocat în SUA. Această subfinanțare cronică afectează grav capacitatea sistemului de a oferi servicii medicale de calitate, de a investi în infrastructură și de a susține prevenția.
Lipsa unui sistem de prevenție bine definit duce la diagnosticarea tardivă a bolilor și la costuri crescute pentru tratamente. Este necesară responsabilizarea cetățenilor care nu participă la programele de screening, prin politici de stimulare și informare.
b) [Identificarea căilor de introducere pe scară largă a telemedicinii în zona rurală]{.underline}
Telemedicina trebuie să devină o soluție reală pentru accesul la servicii medicale în zonele defavorizate. Conform Hotărârii Guvernului nr. 1133/2022 privind aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, telemedicina este reglementată, dar implementarea este limitată.
c) [Criterii de performanță pentru medici]{.underline}
Evaluarea medicilor trebuie să se bazeze pe criterii clare de performanță, care trebuie să fie obiective, măsurabile și echitabile, având în vedere complexitatea actului medical și impactul asupra sănătății publice.
Medicina nu este doar despre numărul de pacienți tratați, ci despre calitatea îngrijirii oferite, rezultatele pe termen lung și impactul asupra sănătății publice. PRD propune crearea și aplicarea unor standarde naționale de performanță, bazate pe date reale (rata de succes, diagnostic corect, timp de reacție).
PRD propune instituirea unui sistem național de evaluare a performanței medicale, bazat pe criterii obiective, măsurabile și echitabile:
- Rezultatele clinice și rata de succes a tratamentelor:
a) Procentul de pacienți vindecați în funcție de tipul de afecțiune tratată;
b) Complicațiile post-tratament —medicii cu rate ridicate de erori diagnostice vor fi reevaluați și incluși în programe de formare continuă;
c) Rata de readmisie în spital — dacă pacienții revin des pentru aceeași problemă, tratamentul inițial nu a fost corect sau a fost deficitar;
Fiecare spital ar trebui să publice online câți pacienți revin după X (30-60) zile de la externare, ca indicator al calității tratamentului și cauzele revenirii.
- Precizia diagnosticelor
a) Corectitudinea diagnosticelor comparată cu evaluări independente sau cu rezultatele de laborator/imagistice;
b) Procentul de diagnostice greșite raportat la media națională;
c) Compararea diagnosticelor inițiale cu rezultatele finale ale investigațiilor, iar medicii care comit erori frecvente trebuie trimiși la recalificare profesională.
PRD definește eroarea medicală, în sensul propunerii sale politice, ca o abatere semnificativă de la protocoalele clinice și standardele profesionale, care conduce la afectarea stării de sănătate a pacientului, fiind identificabilă prin discrepanțe între diagnosticul inițial și cel confirmat prin investigații.
În cazul în care frecvența acestor erori depășește pragul de 10% din totalul cazurilor tratate într-un interval de 6 luni, se impune reevaluarea profesională a medicului, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind exercitarea profesiei și a normelor privind auditul clinic.
- Rata de satisfacție a pacienților și comunicarea
a) Chestionare anonime completate de pacienți privind claritatea explicațiilor, empatia și disponibilitatea medicului;
b) Numărul de plângeri și reclamații — un număr mare de plângeri poate indica probleme de comunicare, tratament sau de conduită profesională;
c) Feedback-ul pacienților poate fi folosit ca indicator de performanță și influențează posibilitatea unui medic de a primi fonduri sau promovări.
- Timpul de reacție și eficiența în urgențe
a) Timpul de intervenție în cazuri de urgență/critice;
b) Timpul de așteptare la Unitățile de Primiri Urgențe (UPU);
c) Respectarea protocoalelor medicale pentru urgențe critice;
d) Medicii de la unitățile de primiri urgență trebuie evaluați prin timpul de reacție la cazurile grave, respectarea protocoalelor și rata de supraviețuire a pacienților critici.
- Actualizarea cunoștințelor și dezvoltarea profesională și educație medicală continuă, ca
obligație profesională
PRD propune crearea unui cadru instituționalizat pentru participarea obligatorie la cursuri de perfecționare a cadrelor medicale, iar formarea continuă să nu mai fie opțională, ci parte integrantă din parcursul profesional al medicului.
De asemenea, se urmărește integrarea universităților în formarea continuă și crearea de parteneriate internaționale pentru schimb de experiență, iar participarea la programe europene să fie parte din traseul profesional, nu doar opțiune individuală.
Pe parcursul dezvoltării profesionale și a educației medicale, PRD încurajează implicarea medicilor în cercetare și diseminarea rezultatelor în reviste de specialitate.
În egală măsură, participarea la cursuri de perfecționare organizate și gestionate de Ministerul Sănătății și certificările ulterioare reprezintă o condiție pentru menținerea dreptului de liberă practică.
Medicii trebuie să acumuleze un număr minim de credite de educație continuă anual, altfel își pot pierde dreptul de practică dacă nu acumulează creditele în decurs de maxim trei ani.
Astfel, PRD propune stabilirea unui număr de credite de educație medicală continuă (CEMC):
a) Participarea la cursuri de perfecționare;
b) Participarea la congrese;
c) Prezentarea de lucrări;
d) Publicarea în reviste de specialitate;
e) Realizarea de lucrări de cercetare;
f) Ținerea de cursuri universitare;
g) Reflexii asupra cazurilor clinice și completarea în Registrele naționale de Patologie;
h) Participarea la operații — calcule în funcție de complexitate și poziția în echipa operatorie.
PRD propune instituționalizarea cursurilor de reprofesionalizare a personalului medical și obligația acestora de a participa la cursuri de actualizare a competențelor.
PRD susține dezvoltarea unei infrastructuri de cazare accesibilă în proximitatea unităților medicale, destinată însoțitorilor pacienților care vin din alte localități. Aceste facilități sunt gestionate în parteneriat cu autoritățile locale și spitalele, contribuind la reducerea presiunii financiare asupra familiilor și la creșterea accesului echitabil la servicii medicale.
De asemenea, se propune introducerea unei cerințe minime de activitate clinică pentru cadrele universitare din domeniul medical, astfel încât formarea viitorilor medici să se bazeze nu doar pe teorie, ci și pe practică directă. Această măsură urmărește creșterea relevanței curriculei universitare și alinierea învățământului medical la nevoile reale ale sistemului sanitar.
- Realizarea spitalelor regionale
Se susține finalizarea și operaționalizarea celor trei spitale regionale (Iași, Cluj, Craiova), ca parte esențială a reformei infrastructurii medicale din România. Aceste unități trebuie să devină centre de excelență în diagnostic, tratament și cercetare, cu rol strategic în echilibrarea accesului la servicii medicale de înaltă calitate în toate regiunile țării.